Despre Revolutia din Decembrie '89 s-au scris si s-au spus multe, probabil in egala masura adevaruri si neadavaruri, dar mai sunt multe adevaruri de spus. Cert este ca a avut de toate: momente sublime, eroi, calai, dintre care unii s-au transformat mai apoi in eroi si eroi adevarati care au fost uitati. A fost un lucru 100% romanesc, pentru ca acum romanii, daca ne uitam in orice domeniu: istorie, cultura, politica, au de toate, dar in proportii gresite.









Webdesign By Distinctive Works
Prima pagina

Revolutia din Decembrie 1989 in cateva imagini



Autor: Dan Paraschiv
Publicat la:


Revolutia din Decembrie 1989 in cateva imagini

Despre Revolutia din Decembrie '89 s-au scris si s-au spus multe, probabil in egala masura adevaruri si neadavaruri, dar mai sunt multe adevaruri de spus. Cert este ca a avut de toate: momente sublime, eroi, calai, dintre care unii s-au transformat mai apoi in eroi si eroi adevarati care au fost uitati. A fost un lucru 100% romanesc, pentru ca acum romanii, daca ne uitam in orice domeniu: istorie, cultura, politica, au de toate, dar in proportii gresite.

Ca a fost cum a fost e un lucru pe care acum putem doar sa il acceptam, dar ca Revolutia din '89 este ignorata dupa numai 14 ani este ingrijorator, dar mai ales daunator prezentului nostru si viitorului deasemenea.

Televiziunea de la noi se indentifica in proportii mari cu opinia publica, deci merita analizat cum se vede acum pe ecran "prima revolutie transmisa in direct". Incepand de pe 17 decembrie isi fac aparitia in buletinele de stiri reportaje de cinci minute despre Revolutie, cu un reporter intr-un loc simbol care indata ce preia legatura purcede "in urma cu X ani in acest loc incepea ...".

Pe ecran apare urmatorul colaj: cateva imagini de la Timisoara, Ceausescu la balcon, vuietul care-i opreste discursul, elicopterul, imaginile de la televiziune, scena de la Targoviste si in final Cimintirul Eroilor. Reporterul incheie cu constatarea "nici acum dupa X ani nu stim exact cine a tras in noi, care au fost teroristii, etc". Totul in fix cinci minute cu tot cu legaturi.

Sunt trei lucruri care ma revolta la aceasta stare de fapt: un eveniment atat de complex care poate fi analizat din perspectiva istorica, politica, sociala sau psihologica este inghesuit in cinci minute, probabil dupa logica "este 21 decembrie trebuie sa dam ceva cu revolutia". Imediat dupa reportajul cu revolutia se trece instant la realitate si anume cat m-ar costa pe mine pomul de Craciun: "bradul va poate scoate din buzunare de la 350.000 de lei in sus etc etc", oamenii care redacteaza si prezinta aceasta combinatie au pretentia sa fie numiti jurnalisti sau profesionisti de televiziune.

Cum isi aduc aminte oamenii de acest eveniment ? De cate ori am asistat la o discutie despre Revolutie (fara fiu initiatorul sau sa o provoc intr-un fel) am observat urmatorul comportament. Vorbitorul este cuprins de entuziasm, povesteste totul ca pe o aventura: "pe mine Revolutia m-a prins ...", "in 21 eu eram la servici" si continua apoi sa-si aminteasca experientele personale, cu lux de amanunte: locurile unde a fost, cu cine a fost, cu ce era imbracat, ore, culori, geometrii, gandurile si spaimele pe care le avea atunci.

Acum povesteste diferit fata de cum povestea acum zece ani. In primul rand a scurtat povestirea, nu mai mult de 10-15 minunte, iar in al doilea rand a renuntat la analiza (cine a tras ? de ce ? ce au facut aia din jurul lui Ceausescu ? trebuia Ceausescu omorat sau nu ?). Nici macar nu mai injura pe nimeni, nici pe Ceausescu, nici pe securisti, nici pe Iliescu, nici pe rusi. Cateodata ii mai injura pe astia de acum (sa nu ma intelegeti gresit, pe astia de acum ii injura toti si mai tot timpul, dar foarte rar atunci cand povestesc de Revolutie).

Ce insa nu inteleg este lipsa intrebarilor, nu a celor clasice: "cine a tras in noi ?", etc, ci a celor mult mai personale: ce am acum si fara de care nu stiu cum am trait inainte de '89 ? cat de mult si cum m-am schimbat ? la ce visam atunci ? cate din visele din '90 mi s-au implinit ? la ce visez acum ?

Poate am eu o obsesie a gesturilor marete, dar cred ca ar trebui sa incepem sa ne aducem aminte putin fortat de Revolutie. Sa alegem o zi: 17 sau 21 decembrie sau o alta si in acea zi la amiaza toti sa pastram un moment de reculegere, cam cum fac japonezii cand isi aduc aminte de Hiroshima si Nagasaki. Poate parea o solutie a formelor fara fond, dar in timp poate ne vom aduce aminte de curaj, libertate, solidaritate si speranta. Cam atat din partea unuia care pe vremea aia era pionier si n-a fost acolo.



Etichete: revolutie, revolutia, revolutia din 89, revolutia din 1989, istorie, Bucuresti, istoria Bucurestiului



Cauta in site:
Google



Follow miculparis on Twitter


  Newsletter