Ioan Cantacuzino, savant roman, medic si bacteriolog, prin calitatile sale de cercetator, organizator si animator, a realizat in tara o opera foarte importanta in domeniul bacteriologiei, imunologiei, epidemiologiei si igienei sociale, contribuind, in acelasi timp, la afirmarea stiintei romanesti pe plan international.









Webdesign By Distinctive Works
Prima pagina

Ioan Cantacuzino



Autor: Claudia Ivan
Publicat la:


Ioan Cantacuzino

Ioan Cantacuzino, savant roman, medic si bacteriolog, prin calitatile sale de cercetator, organizator si animator, a realizat in tara o opera foarte importanta in domeniul bacteriologiei, imunologiei, epidemiologiei si igienei sociale, contribuind, in acelasi timp, la afirmarea stiintei romanesti pe plan international.

Aplecat asupra studiului filosofiei, fiziologiei si stiintelor naturale, mai tarziu, se va dedica studiului medicinei. Face parte din cea de-a treia generatie de biologi materialisti, alaturi de E. Racovita, D. Voinov si P. Bujor, patrioti convinsi, animati de marile idealuri de dreptate sociala ale epocii.

A fost profesor la Facultatea de Medicina din Bucuresti, membru al Academiei Romane, intemeietor al Institutului care-i poarta numele si fondator al Scolii romane moderne de microbiologie si medicina experimentala.

Fiind comunicativ si simpatic, profesorul I. Cantacuzino umplea amfiteatrul de la Institut de o ambianta placuta si prieteneasca. "Egoismul nu poate fi creator; unde lipseste dragostea, de acolo, fuge tineretul" sunt cuvintele profesorului adresate tineretului pe care l-a iubit, l-a inteles si l-a ajutat. Nemuritoare raman prelegerile sale despre cancerul plantelor, de felul de a intelege fortele cosmice in declansarea epidemiilor, interpretarea fluxului si refluxului in legatura cu atractia lunei.

Profesorul Cantacuzino este intemeitorul medicinei experimentale la noi in tara. Sustinand colaborarea clinicii cu laboratorul a infiintat, in afara de Institutul de medicina experimentala, un serviciu spitalicesc.

Cantacuzino continua cercetarile fostului sau profesor, I. I. Mecinikov, in problema fagocitozei, a imunitatii la nevertebrate si, in general, a mecanismului de aparare a organismului impotriva agentilor patogeni. Implicandu-se in studiul holerei, tifosului exantematic, tuberculozei aduce contributii remarcante. A creat notiunea de imunitate prin contact. In campania din 1913 a initiat masurile de combatere a epidemiei de holera, iar in primul razboi mondial, in calitate de conducator al serviciilor sanitare militare si civile, a luat masurile de combatere a marii epidemii de tifos exantematic.

Ca director general al Serviciului Sanitar (1908-1910) lupta impotriva tuberculozei, organizeaza servicii sanitare model in opt judete si laboratoare de bacterilogie in principalele orase ale tarii. Sintetizeaza ideile moderne de medicina curativa si preventiva pe care le raporteaza la nevoile si posibilitatile tarii din acea perioada in legea sanitara din 1910 (legea "Cantacuzino").

Creeaza o serie de lucrari ca: descoperirea imunitatii celulare si umorale, sensibilitatea si lipsa de imunitate a organismului fata de scarlatina, studii cu renume mondial asupra holerei si vaccinoterapiei. Introduce vaccinul lui Calmette iar in 1912 creeaza vaccinul antitific.

A intemeiat "Revista stiintelor medicale" (1905). Impreuna cu prof. Ioan Athanasiu infiinteaza o revista stiintifica, publicata in limba franceza, "Archives de Biologie", fiind a doua mare revista medicala romaneasca in miscarea stiintifica internationala. In 1906 fondeaza, alaturi de C. Stere si G. Ibraileanu revista "Viata romaneasca".



Etichete: Ioan Cantacuzino, Cantacuzino, personalitati, bucuesteni, Bucuresti



Cauta in site:
Google



Follow miculparis on Twitter


  Newsletter